Informațiile prezentate în această pagină despre comuna Brezoaele sunt parțiale și se bazează pe diverse surse de informații, inclusiv frânturi de date publice disponibile din arhive, monografii locale, lucrări istorice și alte documente relevante. Această compilație are scopul de a oferi o privire generală asupra evoluției istorice, economice și culturale a comunei, deși poate să nu includă toate detaliile existente sau să reflecte toate aspectele istorice ale localității.
În plus, este important de subliniat că informațiile prezentate pot fi în unele cazuri inexacte sau incomplete, deoarece se bazează pe surse variate și pot exista discrepanțe între diferitele surse consultate. Prin urmare, este recomandabil să se verifice și să se confirme informațiile prezentate utilizând surse multiple și să se întreprindă cercetări suplimentare pentru a obține o imagine completă și precisă a istoriei și realităților comunei Brezoaele.
Sfârșitul secolului al XIX-lea
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Brezoaele se găsea încadrată în plasa Bolintin a județului Dâmbovița și găzduia o școală mixtă. Restul satelor care formează astăzi comuna făceau parte din comuna Brezoaia din plasa Snagov a județului Ilfov. Această comună cuprindea cătunele Brezoaia, Cămărașu, Căscioarele și Drugăneasca, cu un total de 1322 de locuitori ce trăiau în 324 de case. În comuna Brezoaia, funcționau trei biserici, situate la Brezoaia, Cămărașu și Drugăneasca, împreună cu o școală mixtă inaugurată în anul 1886.
Anul 1925
În anul 1925, comuna Brezoaia păstra aceeași componență și se regăsea tot în județul Ilfov, având o populație de 2727 de locuitori. Comuna Brezoaele, integrată în plasa Ghergani din județul Dâmbovița, era formată din cătunele Brezoaia-Brăiloiu și Brezoaia-Cruceru, cu un număr de 1867 de locuitori.
Anii 1950 și 1968
În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Răcari din regiunea București, iar în decursul acestor ani, comuna Brezoaia a fost desființată și împărțită între comuna Ulmi și comuna Brezoaele. În 1968, comuna Brezoaele a fost transferată la județul Ilfov, adoptându-și compoziția actuală, cu satele Brezoaele și Brezoaia. Această reorganizare s-a materializat prin includerea satului Cruceru în comuna Brezoaele și prin asimilarea satului Cămărașu de către satul Brezoaia.
Anul 1981
O nouă reorganizare administrativă a avut loc în anul 1981, când comuna Brezoaele a fost transferată la județul Dâmbovița, unde își are și în prezent locul.
Anuarul “Socec” al României Mari (1925-1926)
Conform Anuarului “Socec” al României Mari din 1925-1926, comuna Brezoaele este descrisă ca fiind o comună rurală cu trei sate: Brezoaia, Cămărașu și Drugăneasca, împreună cu cătunul Cascacioarele. Populația comunei era de 2727 de locuitori, iar aceasta se afla la o distanță de 33 de kilometri față de București și la 8 kilometri de Gara Ciocănești. În rândul personalităților locale se remarcă primarul Neagu Zanfir Ion, notarul Filipescu Marin, invățătorul Popescu Gr. Constantin și preotul paroh Popescu Niculae, alături de alte figuri notabile din comunitate.
Monumentele istorice și personalitățile remarcabile
În Lista Monumentelor Istorice, două obiective din comuna Brezoaele sunt incluse ca monumente de interes local: biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Cruceru (1758–1759) din satul Brezoaele și biserica „Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Nicolae”-Cămărașu (1846) din satul Brezoaia. De asemenea, comuna a fost locul de trai al unei personalități remarcabile, Isidor Sârbu (1886-1980), politician român originar din Transnistria, care și-a petrecut ultimii ani în Brezoaele, fiind înmormântat în cimitirul local.
Monografia județului Dâmbovița (1943)
În monografia județului Dâmbovița, publicată în anul 1943, comuna Brezoaele este descrisă ca având o populație de 2294 de locuitori, majoritatea fiind români ortodocși, alături de un ungur catolic și reprezentanți ai altor cinci naționalități. La acea vreme, comuna dispunea de o școală primară, o biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” și un Cămin Cultural proaspăt înființat, reprezentând un centru vital al comunității locale.
Rezumatul descoperirilor arheologice și istorice
Totodată, o descoperire semnificativă din punct de vedere istoric o constituie Biserica Adormirea Maicii Domnului de la Brezoaele-Cruceru, care datează din Epoca medievală (secolul XVIII), conform unei înregistrări din Lista Monumentelor Istorice din 2010. Această biserică este un reper important al trecutului comunei, ilustrând evoluția și dezvoltarea sa de-a lungul timpului.
Contribuția personalităților locale
Un alt aspect notabil este contribuția personalităților locale la viața comunității. Un exemplu elocvent este Isidor Sârbu (1886-1980), politician român originar din Transnistria, care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost primarul satului Corjova și ulterior a devenit o victimă a regimului sovietic. Ca membru al rezistenței anticomuniste din munții Oaș, Sârbu a fost o figură marcantă în lupta împotriva opresiunii comuniste.
Acesta a fugit în România la începutul anului 1944, lăsându-și cea mai mare parte a familiei în urmă. Sârbu a trăit în țara adoptivă, la Brezoaele. Descendenții săi din Moldova modernă includ pe Vladimir Voronin, fostul președinte al Partidului Comuniștilor și al Republicii Moldova.
Biografia lui Sârbu descrie o viață marcată de persecuție și suferință, dar și de curaj și rezistență împotriva regimului comunist. La Brezoaele, a reușit să-și refacă viața și să-și întemeieze o familie, lăsând o moștenire complexă care continuă să stârnească controverse și dezbateri în prezent, mai ales în ceea ce privește relația sa cu Vladimir Voronin și impactul asupra politicii din Moldova.
Isidor și-a petrecut restul vieții în județul Dâmbovița, la Brezoaele. Conform tradiției orale, el a încercat să avertizeze localnicii cu privire la apariția unui regim comunist în România și introducerea colectivizării în țară. A murit în 1980 și este înmormântat la Brezoaele, lângă Domnica, care a decedat în 2004. Aceste informații sugerează că Isidor Sârbu a rămas un om activ și implicat în comunitatea sa până în ultimele zile ale vieții sale, încercând să prevină consecințele negative ale politicii comuniste pentru locuitorii din zonă.
Trăind în ultimii ani ai vieții în comuna Brezoaele, el a fost înmormântat în cimitirul local, rămânând în memoria colectivă drept un simbol al rezistenței și al devotamentului față de valorile democratice.
Concluzie
În concluzie, comuna Brezoaele își trasează parcursul său istoric într-o panoramă complexă, marcată de schimbări administrative, dezvoltare socio-economică și contribuții semnificative ale personalităților locale. De la originile sale la evoluția contemporană, Brezoaele rămâne un reper al identității locale și un custode al moștenirii istorice și culturale în peisajul județului Dâmbovița.
