Recent, în comuna Brezoaele, cu ocazia bâlciului de Sfânta Maria, am asistat la o scenă care ridică întrebări serioase despre starea educației și responsabilitatea părinților față de copiii lor.
În parcul central al comunei, un grup de jandarmi era înconjurat de o turmă de copii. Zece jandarmi și vreo douăzeci de copii, aparent fără nicio direcție. Scena părea banală, până când am aflat că acei copii primiseră amenzi.
Motivul? Pe scurt, s-au luat la ceartă între ei și a fost necesară intervenția jandarmilor.
Tehnic vorbind: Comportament indecent, posesie de arme albe și, în general, o atitudine sfidătoare și obraznică față de autorități și public.
Aflând toate acestea, nu am putut să nu mă întreb: cum am ajuns aici? Cum de copiii din comunitatea noastră au ajuns să se comporte în așa fel încât să fie necesară intervenția jandarmilor? De ce părinții nu mai par să aibă control asupra propriilor copii? Și, poate cea mai importantă întrebare: de ce nu ne interesează destul ca societate să schimbăm acest curs?
Nu e un incident izolat. Se întâmplă în toată țara.
Aceste scene nu sunt doar incidente izolate. Ele reprezintă simptomele unei probleme mult mai mari, care nu mai poate fi ignorată: lipsa de educație și implicare a părinților. Unii dintre acești copii aveau cuțite asupra lor. Alții erau gălăgioși, sfidători, chiar agresivi în atitudinea lor. Nici unul dintre ei nu părea să înțeleagă gravitatea situației, fiind mai mult amuzați decât speriați (cu excepții desigur).
Aceasta nu este o problemă care poate fi redusă la „vârsta rebelă”. Este un semnal de alarmă, un indicator clar că există o ruptură între ceea ce ar trebui să fie rolul părintelui în viața unui copil și realitatea din ziua de azi. Să ne gândim pentru o clipă: cum ajunge un copil de 13 sau 14 ani să poarte un cuțit în public? Și mai mult decât atât, de ce crede acel copil că este normal sau acceptabil să facă asta?
„Așa a văzut acasă” este una dintre cele mai des întâlnite justificări când vine vorba de comportamentele negative ale copiilor. Această expresie nu este doar o scuză, ci o realitate dureroasă. Copiii absorb ca un burete tot ceea ce văd și aud în mediul familial. Dacă acasă sunt martori la agresivitate, lipsă de respect, violență verbală sau indiferență, acestea devin pentru ei normalitatea. În lipsa unei educații sănătoase și a unor exemple de urmat, ei vor replica acele comportamente în comunitate, la școală sau în grupul de prieteni. Așadar, nu e surprinzător că vedem tineri sfidători, fără respect pentru autoritate sau pentru ceilalți, pentru că „așa au văzut acasă.” Părinții sunt primii și cei mai importanți educatori ai copiilor, iar ceea ce transmit prin propriul lor comportament are un impact direct asupra viitorului acestora.
Vina Majoră a Părinților
Părinții poartă o mare parte din responsabilitatea pentru comportamentul copiilor lor. Este ușor să arunci vina pe școală, pe societate sau pe „timpurile moderne”. Dar adevărul rămâne că educația începe acasă. Valorile, moralitatea, respectul pentru ceilalți și pentru autoritate sunt lucruri care se învață, în primul rând, în familie.
Din păcate, trăim într-o vreme în care mulți părinți își neglijează acest rol fundamental. Copiii sunt lăsați să se educe singuri, în fața televizoarelor, a tabletelor și a internetului, fără supraveghere și fără ghidaj. Nu este o noutate că acești copii ajung să imite comportamentele și atitudinile văzute online, multe dintre ele fiind violente sau lipsite de respect.
Când părinții nu sunt prezenți în viața copiilor lor, nu doar fizic, ci și emoțional, aceștia încep să își caute modele în altă parte. Și, din păcate, nu toate modelele pe care le găsesc sunt pozitive. Din neatenția părinților, se naște o generație care își găsește identitatea în comportamente deviante, în lipsa de respect față de lege și autoritate, și în rebeliune fără cauză.
Implicarea Părinților: O Necesitate Imperativă
Este momentul ca părinții să se trezească și să înțeleagă că educația copiilor lor nu este responsabilitatea altora. Școala, în cel mai bun caz, poate contribui la educația formală. Dar valorile și comportamentele esențiale pentru o viață în comunitate se formează acasă.
Un copil nu devine sfidător peste noapte. Acesta nu își dezvoltă lipsa de respect pentru lege și pentru ceilalți dintr-o singură întâmplare. Aceste comportamente sunt rezultatul unei neglijențe prelungite din partea părinților, a unei lipse de implicare constantă și a unei indiferențe față de nevoile emoționale și morale ale copilului. Părinții care își lasă copiii nesupravegheați și fără ghidaj nu fac decât să contribuie la problemele cu care ne confruntăm ca societate.
Sfaturi pentru Părinți: Educația în Familie
Ce ar putea face părinții pentru a preveni astfel de situații? În primul rând, este necesară o prezență activă în viața copiilor lor. Nu doar prezența fizică, ci și o implicare reală în ceea ce fac, în ceea ce gândesc și în ceea ce simt. Un copil care simte că părintele său este interesat de el va fi mult mai puțin tentat să caute atenție în alte locuri sau să își găsească identitatea în comportamente negative.
De asemenea, părinții trebuie să seteze limite clare și să le respecte. Un copil care nu înțelege ce este bine și ce este rău nu va avea o busolă morală pe care să se bazeze. Părinții trebuie să fie un exemplu de conduită pentru copiii lor. Nu poți aștepta ca un copil să respecte regulile dacă părinții lui le încalcă în mod constant.
Concluzii: Timpul Pentru Schimbare este Acum
Incidentul din Brezoaele nu este doar o poveste despre câțiva copii obraznici. Este o poveste despre o problemă mai mare, care afectează întreaga noastră societate. Dacă părinții nu își asumă rolul central în educarea copiilor lor, vom continua să vedem astfel de comportamente deviante, iar consecințele pe termen lung vor fi și mai grave.
Este timpul ca părinții să înțeleagă că viitorul copiilor lor și al societății în care trăim depinde de educația pe care aceștia o primesc acasă. Să nu mai aruncăm vina pe alții. Responsabilitatea începe cu noi, iar schimbarea trebuie să vină din familie. Nu mai putem lăsa copiii să se educe singuri. Este timpul să ne implicăm și să le oferim direcția de care au nevoie. Numai așa vom putea preveni astfel de incidente și vom construi o societate bazată pe respect, moralitate și responsabilitate.
